Adio Iurie Darie

Decesul din seara aceasta a maestrului Iurie Darie nu merită doar părerea mea de rău exprimată pe Facebook sau alte rețele de socializare unde se vorbește despre asta. Nu merita de fapt să fiu nevoit să-mi exprim o așa părere de rău. Iurie Darie e unul dintre mulți oameni care nu meritau să moară. Nu acum.

Cuvintele sunt de prisos, iar viața merită să meargă înainte. Ne doare când moare cineva drag, cineva pe care apreciem și respectăm foarte mult. Este normal să ne exprimăm și să ne exteriorizăm sentimentele. Iurie Darie este un mare om al României și al românilor de pretutindeni. Nu contează că sunt foarte tânăr și că nu l-am apucat încă de la începuturi. Admir și prețuiesc valoarea umană indiferent de vremuri și de vârste. Iurie Darie va rămâne și va trebui să rămână în inimile și în sufletele noastre alături de alți mari români precum Gheorghe Dinică, un alt mare român pe care l-am apreciat și îl apreciez foarte mult și care din păcate nu mai este fizic printre noi. Vă invit să-l privim pe Iurie Darie în 1956 așa cum ar trebui să n-il aducem aminte!

Și vă mai invit să-l ascultați pe Gheorghe Dinică așa cum ar trebui să ni-l aducem aminte!

Odihnească-se în pace!