Am botezat împreună cu Irina o fetiță

Am lipsit un pic de pe blog cu absent motivat. Am botezat o fetiță pe nume Irina. În urmă cu 3 luni am mai botezat încă o fetiță tare scumpă pe nume Crina.

După cum zicea cineva cu care ne-am găsit și la al doilea botez (coincidență), cică ne-am deschis firmă de botezat :). Sincer să fiu, trecând peste toată oboseala și organizarea unui astfel de eveniment (fie și din postura de nași, că de părinți nu mai zic), este un eveniment foarte frumos.

Pot spune că deja m-am obișnuit, deși ritualurile diferă un pic dintr-o zonă a alta a țării. De exemplu, când am botezat-o în Galați pe Crinuța procesul de ”predare-primire” a copilului la părinți s-a realizat în Biserică. La fel a fost și când a fost botezată fiică-mea, tot în Galați. ”Predarea-primirea” s-a realizat în Biserică, urmând ca la ușa părinților să o luăm noi pe finuță și să o predăm cu vorbele care se zic și cu stins lumânarea în pragul ușii (conform unui obicei despre care am înțeles că e opțional).

Acum am botezat la Odobești și orânduielile au fost un pic diferite. Adică, noi ca nași a trebuit să ducem finuța acasă și să facem procesul de ”predare-primire” acolo.

Eu, recunosc, nu sunt un tip religios. Soția e ceva mai religioasă. Însă, taina botezului, în general vorbind, mi se pare o chestie destul de emoționantă. Atât la Galați, cât și la Odobești, preoții au avut vorbele la ei și ne-au atins la suflet. Puteți să ziceți ce vreți despre preoți. Eu vă zic doar că nu sunt toți la fel.

În altă ordine de idei, e frumos să încreștinezi un copil. După o zi grea se umple sufletul tuturor. Dacă aveți ocazia, vă recomand să botezați. Eu și Irina suntem căsătoriți, dar dacă vrei să încreștinezi un copil am aflat că nu e obligatoriu să mergi în cuplu sau să fii căsătorit. Sperăm să fim niște nași buni atât pentru Crina, cât și pentru Irina, chiar dacă uneori organizarea timpului nu ne permite să fim atât de buni precum am dori să fim.