Angajați și angajatori

Cei mai mulți dintre noi ne aflăm probabil în postura de angajați, pentru că dacă toți ar fi angajatori atunci unde ar mai fi angajații? Unii dintre noi ne aflăm în postura de angajatori, pentru că dacă ar fi toți angajatori unde ar mai fi angajații? E un cerc mai mult sau mai puțin vicios. E un cerc cât se poate de normal, zic eu. Inspirat fiind de acest articol a lui Tudorel Bezea m-am gândt să aștern câteva rânduri despre relația dintre angajați și angajatori. Consider că o relație sănătoasă dintre un angajat și un angajator este la fel ca într-o relație sentimentală. Ambele părți au anumite așteptări și ambele părți sunt direct responsabile să și le descopere din timp astfel încât să nu ajungă în momente de frustrare profundă. Angajații vor da mereu vina pe angajatori, iar angajatorii vor da mereu vina pe angajați. Aici e cu adevărat un cerc vicios care poate fi ameliorat doar de pregătirea și atitudinea acestora. În egală măsură este responsabilitatea atât a angajatului cât și a angajatorului să-și dea seama de asta și să învețe din astfel de experiențe. Într-un astfel de articol ar fi multe exemple de dat, multe situații particulare de tratat și multe lucruri de povestit, însă am să mă rezum la o serie de enunțuri foarte simple. Relația dintre angajat și angajator poate fi comparată direct cu o relație dintre un soț și o soție, amant și amantă, iubit și iubită, etc. ... ce vreți voi. Așa cum nici angajatorul nu poate trăi cu rezultatele din trecut ale angajatului, nici soția nu poate trăi la nesfârșit cu gesturile de tandrețe din trecut ale soțului. Așa cum angajatul nu poate trăi cu salariul de criză impus de angajator, nici soțul nu poate trăi de pe urma partidelor de amor pe care le avea cu actuala soție înainte ca aceasta să-i devină soție. Exemplele pot continua, însă cred că totul se leagă deja în mințile voastre. E vorba de reciprocitate la tot pasul, iar unde apar abuzuri nimeni nu trebuie să se mire că lucrurile vor merge din ce în ce mai prost. E drept că și într-un conflict de acest gen ambele părți vor avea dreptate pentru că percepțiile vor fi mereu diferite. Unii vor renunța la orgolii și vor învăța ceva din asta, iar alții se vor trezi pe la o vârstă respectabilă gândindu-se că nu au făcut nimic cu viața lor până la vremea aceea și vor căuta să găsească vinovați sau vinovății ca să-și "liniștească creierul care mereu le cere răspunsuri obiective". Valabil atât în cazul angajaților cât și în cazul angajatorilor, bineînțeles. În concluzie, atât angajatorul cât și angajatul sunt responsabili în egală măsură ca lucrurile să meargă bine. Dacă se întrunește această condiție, dar lucrurile merg rău în continuare, înseamnă că nu au fost foarte bine definite așteptările de la acea relație. Atât. Victimizările nu își au rostul pentru că oricât de rele ar părea sunt tot victimizări și motive prin care să-ți susții în subconștient că celălat e de rahat, în niciun caz tu. E normal, dar nu e sănătos de cele mai multe ori.

Sursă foto.