Angajatorii nu vor oameni deformați
Și când spun acest lucru, mă refer strict din punct de vedere profesional, nu fac nici un fel de discriminări. Acest articol vine în urma numeroaselor discuții despre formarea profesională. Cum întorci capul prin mediile în care se vorbește despre resurse umane, tot auzi de formare profesională în sus, formare profesională în jos. Fraților, hai să discutăm un pic și despre deformarea profesională. Când zic deformare profesională nu mă refer la politețuri pe care ajungi să le folosești uneori și cu cei mai apropiați prieteni sau la cod de programare pe care îl expui cu nonșalanță mamei tale bătrâne despre care ai uitat că nici nu prea știe de unde se deschide un laptop.
Mă refer la deformarea profesională care se împarte în două mari categorii din punctul meu de vedere.
Deformarea profesională de acasă
Da, chiar dacă vorbim despre "acasă" și nu despre un loc de muncă, asta nu înseamnă că nu putem vorbi despre deformare profesională. Tot formare sau deformare profesională se face și acasă, chiar dacă e încă din fașă. Chiar dacă sună ciudat. Pe scurt, dacă mama și tata te-au alintat excesiv, cu toate că nu meritai pentru că la bază erai doar o lepră puturoasă care nici nu făcea nimic prin casă, nici rezultate excelente la școală nu obținea și nici puțini bani nu cheltuia ... atunci, ce te face să crezi că dacă treci de un interviu de angajare, angajatorul nu va renunța la colaborarea cu tine într-o săptămână? Vorbim aici de joburi new entry, că la alte tipuri de joburi unde sunt mai multe serii de interviuri sigur oamenii dau mai mult din aramă pe față. Mă refer strict la genul de job care se acordă după un interviu profesionist de 30 de minute și o zi de luat decizii. Ei bine, în 30 de minute nici cel mai tare om de resurse umane nu poate să-și dea seama ce hram porți. Dacă există vreun astfel de om de HR, să mă contacteze și ne lansăm inclusiv în niște provocări de recrutare cap-coadă, iar dacă are succes sigur nu va regreta. Ca să revin și să concluzionez, cea mai periculoasă deformare profesională vine de acasă, fie că unii oameni de HR vor fi deacord cu mine sau nu. În august 2005 am obținut primul meu job. Lucrez și evoluez la aceeași firmă. Sunt foarte empatic cu toți tinerii care vor să muncească și au acum vârsta mea de atunci. De multe ori îmi iau țeapă. Valorile nu mai sunt aceleași. Oricine poate să se prezinte excelent la un interviu, dar să revină la niște valori de rahat după ce trece hopul angajării. Dacă ai fost învățat leneș, fricos, delăsător, neserios, mincinos, etc. de acasă, prin educație și mai apoi prin anturaj, atunci se va vedea cu siguranță și vei "zbura" dintr-un mediu profesionist. Dacă vei rămâne, înseamnă că mediul respectiv doar te va folosi, dar nu te va aprecia niciodată cu adevărat. În cel mai bun caz vei sfârși într-o poziție mică, mai apoi medie și mai apoi bună pe la vreun patronaș cu ceafă lată care caută mai degrabă soluții cum să mai facă niște manevre, nu cum să evalueze și să eficientizeze munca angajaților săi. Și ... chiar și atunci ... vei fi tot nemulțumit, viața va fi tot nedreaptă, președintele va fi de vină pentru tot, ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, te vei plânge.
Deformarea profesională de la muncă
Jack Welch, fostul președinte General Electric, mare adevăr grăia prin cărțile sale când spunea că atunci când recrutezi un om pe un post de execuție, niciodată să nu angajezi un om care a mai făcut exact același lucru. Cu toate că mulți angajatori fac acest lucru încă, nu este deloc recomandat. Probabil e destul de logic și de ce, nefiind nevoie de prea multă inteligență ca să ne dăm seama. Totuși, de ce fac acest lucru unii angajatori? Pentru că pe moment cred că pot oferi 200 lei în plus pentru competențe gata formate de angajatorul dinainte care a investit mult mai mulți bani într-o formare profesională corectă. Aparent, marii manageri care fac astfel de angajări zâmbesc bucuroși în colțul gurii crezând că au făcut mutările de management ale vieții lor, iar asta nu poate decât să crească bara ce arată nivelul încrederii în sine așa cum arată liniuțele semnalul la telefon. Până și un astfel de specimen ar putea spune "Ok, și ce e rău în asta?". Absolut corect spun eu. Cu prostul naivul manager nu te pui și nici nu-i dai sfaturi sau consultanță gratuită, așa că mergi mai departe. De ce? Păi gândește-te simplu că e o vorbă: "Cu prostul nu te pui!". Ok, atunci îți mai dau eu o vorbă: "Nici cu șeful lui!", nu de alta, dar are un alt grad de ... și cum te-ai coborât, cum te articulează cu experiență. Revenind la angajatorii care chiar au un business bine dezvoltat cu un departament de HR dedicat care se ocupă de angajari, nu un de-al de mine care își dă cu părerea :), pot spune că nimeni nu-și dorește un angajat care mereu să facă referire la trecut. E ca și cum ai o nouă relație și îi povestești constant prin comparație noii tale partenere cât de bine făcea sex fosta ta prietenă. Care sunt șansele unei astfel de relații în care se va aduce mereu vorba despre trecut la modul pozitiv? Vă las pe voi să vă răspundeți în gând. Ok, toți angajatorii își doresc din partea noului angajat inițiativă, implicare și atitudine pozitivă, dar nimeni nu cere să vii și să încerci să schimbi tot sistemul sau, mai rău, cum am și pățit cândva, să vii și să nu demonstrezi nimic, dar să faci greșeala să încerci să înlături cei mai productivi oameni care chiar încercau să te ajute să te integrezi. Nici la o tarabă în piață dacă lucrai cred că nu țineau treburi de genul ăsta, cu toate că patronul era mai preocupat să-ți aducă marfă decât să facă integrare cu tine. Pe lângă ăștia care cred că vin pe sistemul dezbină și cucerește și fac ei rahatul praf în ditamai compania, mai există și vedetele care brusc se supra apreciază și își cer niște drepturi pe care un angajator slab și nepregătit s-ar putea să le și ofere. Vestea proastă pentru un angajator e că după cel mult două luni întregi, angajatul cu pricina nu le mai vede ca pe niște recompense. I se cuvin deja. Ca să închei, vina nu e a celui care încearcă să-ți bulească tot înspre interesu-i personal. Vina e a celui care pleacă urechea la toate porcăriile și mai ales care în cele din urmă se lasă bulit. E plină țara de pițipoance și cocalari deghizați la interviurile de angajare de 30 de minute. Mulți vor să stea în puf, să meargă la job ca la club și angajatorul să tremure în fața lor când sunt nemulțumiți așa cum mămica și tăticul o făceau când credeau că oferă o educație. Vestea proastă e că până mulți dintre ei ajung șmecheri cu bani sau neveste de fotbaliști șmecheri cu bani, trebuie să muncească și să o facă bine, că același comportament îl vor avea în viață indiferent dacă au un job de măturător, de consilier vânzări sau un business propriu. O altă veste proastă pentru ei e că un angajator bine pregătit are mereu soluții ca să înlocuiească/emuleze un astfel de om în maximum 8 ore de la plecare. Angajatorii vor performanță că statul nu-i iartă de taxe și impozite și nici proprietarii de chirii. Obișnuiți-vă cu asta. Odată cu criza nimic nu va mai fi la fel și nimic nu va mai reveni la normal. Unii dintre ei probabil vor ajunge în postura de angajatori (fie și cu ceafă lată) și abia atunci probabil vor înțelege.
Sunt recunoscător
Probabil mulți colegi mă citesc și le mulțumesc pentru acest lucru. Trebuie să le spun că sunt foarte recunoscător că lucrăm în aceeași echipă și că împărtășim același set de valori. În fiecare oraș unde avem un punct de lucru trebuie să menționez că am cel puțin un coleg de la care am învățat câte ceva pozitiv, că de experiențe negative am tot povestit în acest articol. Cert este că mulți dintre ei vor avea un viitor strălucit, fie că vor mai fi în acceași echipă cum mine sau nu. Eu îmi doresc să fie :), iar mulți dintre ei cu siguranță vor fi! Pur și simplu felul cum privesc lucrurile și cum acționează, mă face să cred că își elimină din start toate șansele de eșec. Nu am să mă apuc să înșir nume, asta e clar, însă oamenii cu rezultate individuale, dar și de echipă, despre care vorbesc, se știu prea bine. Mulți tineri care își caută în acest moment un job ar trebui să îi aibă drept exemple.
Primesti articolele pe email
Scriu cand am ce spune, nu dupa un calendar. Fara reclame, fara vandut adresa nimanui. Te dezabonezi dintr-un clic, din orice email.
3 comentarii
Dezamagitor articol. (sper sa ai curajul sa ma publici si sa ma combati, nu sa ma ascunzi) Recunosc ca am mai citit cateva articole ale blogului si imi formasem o parere diferita, dar acum mi-am „deformat-o” pentru ca vad aceeasi gandire a „companiei” romanesti care are scopul de a produce cat mai multi bani pentru proprietar/i si top management si nu de a deveni o corporatie cu un nume rasunator. Ma refer aici la un proces „neprofesionist” de recrutare care dureaza 30 de minute, dupa care se alege canditatul care cere salariul cel mai mic si care are de obicei cea mai putina experienta. Compania se complimenteaza apoi ca este una din companiile cu spirit de initiativa care ofera sanse tinerilor de a se dezvolta (si probabil primesc si acele beneficii de la stat) si asteapta ca tanarul sa fie vesnic recunoscator pentru acest job si sa nu indrazneasca sa supere compania. Imi pare rau sa dezamagesc companiile si oamenii de HR cu imagini idilice, scopul angajatului este de a primi remuneratie si apoi de a dezvolta o relatia cu compania la care lucreaza. Si daca atitudinea companiei este „te pot inlocui in 8 ore” probabil nici angajatul nu va avea atitudine „pozitiva” si nu isi va dori sa dezvolte o relatie reala cu firma. Ceea ce nu inteleg eu este de ce i se cere unui angajat in functie de executie? Se presupune ca procedura a fost facuta de catre management deja si dupa un training temeinic angajatul va sti cum se „matura” corect strada. Performantele nu se cer de la angajatii din functii de executie, ci respectarea intocmai a procedurii. Daca procedura este defectuoasa nu mai e vina angajatului. Alta este insa situatia unui „consilier vanzari”. Pentru ca firma sa aiba cat mai multe locuri in care sa isi duca maturatorii, vanzatorul da dovada de initiativa si negociaza cu cat mai multe firme. Si ca sa il citam pe Karrass, atat timp cat vanzatorul obtine ceea ce negociaza nu e normal ca el sa negocieze si cu firma la care lucreaza, la urma urmei firma cauta cel mai bun negociator cu suficient tupeu incat sa isi ceara drepturile care considera ca i se cuvin (dar daca initiativa este ok numai daca e favoarea firmei si nu in vafoarea angajatului asta e altceva). Mai am o ultima fraza si gata. Inteleg ca nimanui nu-i place comparatia cu partenerul din trecut, dar asta inseamna doar ca partenerul prezent nu prea isi da silinta sa se ridice la nivelul celui trecut. Daca vrei ca manager sa iti cuceresti un angajat care are deja experienta ai grija cum il curtezi. Daca la interviu i-ai promis marea cu sarea si luna de pe cer dar cand ajunge sa lucreze vede ca marea e o baltoaca in care s-a turnat un pachet de sare cumparat de la hipermarket si luna este o aplica cu bec economic, chiar cred ca angajatul va face referire la trecut si destul de des.
Mulțumesc pentru comentariu Amalia. Țin să menționez că îți respect părerea și am să țin cont de faptul că acest articol te-a dezamăgit. Acest articol vine în urma unor discuții cu niște persoane care se ocupă de resurse umane și care și-au exprimat doar niște frustrări față de mine într-o discuție liberă, la o cafea :). Am să îți răspund punctual la comentariu, iar dacă persoanele respective îmi citesc blogul, le rog să mă completeze dacă e cazul. 1. Un prim interviu poate dura 30 de minute, dar asta nu înseamnă că ăsta e timpul dedicat procesului de recrutare de fiecare dată. Există și momente când se realizează și o a doua rundă de interviuri pentru care se poate aloca chiar o oră de discuții. Depinde de postul de execuție despre care vorbim. Mai mult, există persoane cu experiență care se ocupă de recrutare și chiar fac niște interviuri total profesioniste în 30 minute. 2. Nu mă refer la angajarile de tineri care au urmat anumite cursuri de calificare sau la persoane cu dizabilități pentru care o companie ar primi anumite beneficii din partea statului. Mă refer la angajații care au lucrat pe un post de execuție identic pentru care o companie nu primește nimic în plus de la stat dacă îi angajează. 3. Atitudinea companiei nu trebuie să sublinieze faptul că te poate înlocui în 8 ore. Asta e o treabă care ține de fiecare manager în parte. Acesta trebuie să fie conștient că omul sfințește locul, dar să aibă mereu soluții de backup. Trecând peste faptul că oamenii mai demisionează sau sunt concediați (că în situațiile astea există preaviz), unii se mai și îmbolnăvesc sau mai rău, mor. Indiferent din ce motiv sau cauză, rezultatul e același: omul tău de bază dispare brusc. Există businessuri în care un om chiar trebuie înlocuit în 8 ore, că doar nu o să crape businessul respectiv pentru că nu mai găsești în veci alt om. Deci, managerii trebuie să se gândească mereu la riscuri și spre deosebire de mașină, ființa umană e mult mai imprevizibilă, deci da, trebuie să ai soluții de backup astfel încât să poți înlocui un om în 8 ore, de obicei temporar până angajezi un alt om în locul lui (asta clar nu se poate întâmpla în 8 ore). Consider că am fost înțeles total greșit în ceea ce privește exprimarea "orice om poate fi înlocuit în 8 ore". 4. Posturile de execuție au și proceduri de lucru clare, dar și multe elemente variabile, mai ales atunci când vorbim de un post de consultant vânzări unde este nevoie de mult creier și abilități de relaționare, pe scurt. Articolul meu face referire la oamenii care au lucrat pe un post identic și când vin pe postul nou dau de o procedură bine definită de management pe care nu vor să o execute întocmai pentru că ori s-au obișnuit cu cea anterioară, ori consideră ei că știu mai bine. Nici o problemă până aici, că inițiativa trebuie încurajată și susținută, dar când tragi linie și vezi că rezultatele celor care aplică procedura ta sunt invariabil mai bune decât rezultatele celui care se încăpățânează să rămână la vechile obiceuri, atunci cam începe să te deranjeze deformarea profesională a oamenilor respectivi. Bineînțeles că nu renunți și încerci să le arăți, de data asta cu dovezi fabricate chiar de ei, că nu sunt pe calea cea bună și le explici concret ce schimbări trebuie să facă, dar nu reușești de fiecare dată, așa că drumurile se despart. 5. Și într-o relație nouă și într-un job nou, poți să cazi din lac în puț. Sunt deacord că poți nimeri un job mult mai nasol decât cel anterior sau decât îți imaginai în urma interviului de angajare. Dacă partenerul din trecut e mai bun decât partenerul din prezent, e clar că relația nu va merge indiferent dacă se pomenește de partenerul din trecut sau nu (asta dacă partenerul din prezent nu devine mult mai bun peste noapte :), pentru că nimeni nu are răbdarea necesară ca partenerul actual să devină mai bun într-un timp îndelungat). Mi se pare cât se poate de corect ca drumurile să se despartă în acest caz. Tocmai de asta oamenii nu se căsătoresc de la prima întâlnire și preferă să treacă printr-o perioadă de probă ca să-și dea seama fiecare dacă relația respectivă poate fi una de succes sau nu.
din pacate "managerul" romani se auto-confunda de multe ori cu patronul. el taie si spanzura, lui trebuie sa-i lustruiesti pantofii, he runs the joint! Se comporta de parca ar fi pe mosia lu' tacsu, desi e doar un angajat si el. ce sa mai, "piata muncii" din romanica e de rahat,asa cum e intreaga tara. salarii de rahat si atitudine de rahat, si din p angajatorilor, si a angajatilor. punct