Cum mă influențează experiența în activitatea blogosferică
Trebuie să menționez din start că acest articol este răspunsul la o leapșă pasată de Petre Dalea, leapșă care m-a făcut să dezvolt pe scurt această idee: cum mă influențează experiența în activitatea blogosferică. Pe mine mă influențează foarte mult experiența acumulată de-a lungul timpului în activitatea blogosferică. Oarecum, este și normal. Un blog cred ca pornește în primă fază ca și extensie a experiențelor personale acumulate. Apoi, durează foarte puțin până să treacă în zona propriuzisă de experiențe personale. Și se contopesc. Dați-mi voie să sar un pic de la experiență și să trec la atitudine. E mai greu să vorbești despre atitudine. Dacă experiența poate fi măsurată cu ușurință, ei bine, atitudinea nu. De asta e mai greu să vorbești despre atitidine cică. Oamenii dificili au creat zvonul ăsta :). Am spus asta cu orice ocazie am avut și încă îmi susțin ideea. Din 100% succes, 20% îl reprezintă experiența și 80% atitudinea. Dacă ai atitudinea potrivită poți să dobândești necesarul de experiență pentru acel 100% succes al tău și numai al tău. Fie că ai un obiectiv personal măreț sau ai un blog pe care scrii și vrei să obții anumite lucruri printr-o serie de obiective mai mari sau mai mici.
Pe mine, experiența mă ajută să scriu corect și coerent pe blog, să îmi construiesc argumente pe care să le exprim cu ușurință, să nu mă las pradă furiei atunci când ar merita probabil să o fac, să fiu empatic, să fiu deschis, să fiu comunicativ, să caut latura pozitivă din orice lucru, să fiu diplomat, să fac marketing afiliat, să fiu atent la detalii, să fiu perfecționist, să îmi pese de cum arată lucrurile din jurul meu, să țintesc către calitate, să mă simt bine. Degeaba ar exista toate aceste lucruri dacă nu ar exista atitudinea potrivită. Atenție, nu atitudinea pozitivă sau negativă, ci pur și simplu atitudinea potrivită. Și cum nici atitudinea nu e măsurabilă, nici exprimarea "potrivită" nu e. Aici apare frumusețea jocului. Potrivitul meu nu e și potrivitul tău. Suntem diferiți, iar ăsta e un lucru al naibii de frumos. Și dacă e leapșă, atunci să meargă mai departe către Dumitru Postolachi, Claudiu Farcaș și Yamasha, dacă au în primul rând timp și în al doilea rând chef.
Primesti articolele pe email
Scriu cand am ce spune, nu dupa un calendar. Fara reclame, fara vandut adresa nimanui. Te dezabonezi dintr-un clic, din orice email.
6 comentarii
N-as zice ca e chiar 80% atitudinea ... dar e parerea ta si o respect.
Petre, sunt foarte multi "doxati", experimentanti, masteranzi sau chiar doctoranzi care se plang ca nu-i angajeaza nimeni pe postul pe care l-ar merita. Ma refer la oameni care au tot ce trebuie pentru a fi de succes, dar carora le lipseste atitudinea.
Inteleg ce inseamna atitudinea ... doar cu procentu aveam o arescare problema :)
Eu mai iau in calcul si un mic procentaj numit sugestiv: noroc. Poti sa-i spui si sansa. Poti sa-i spui cum vrei. A avut situatii in care a iesit prost indiferent de cat de mult mi-am dat interesul eu si partenerii mei, dar si cazuri in care a iesit un proiect maret pornind de la o simplu gest aparent banal si lipsit de importanta.
Si asta e adevarat. Mai exact, sansa de care se profita.
Unul din secrete e sa nu renunti niciodata in ceea ce ti-a propus.