Cum parcăm?

Recunosc că nu sunt nici pilot de curse, nu am nici carnet de șofer profesionist și nici nu sunt cel mai îndemânatic șofer în viață. Totuși, sunt destul de atent la felul cum parchez. Parcă e o chestie, așa, care ține de bărbăție. Am decis să abordez pe scurt acest subiect pentru că sunt foarte mulți șoferi (bărbați și femei - n-am prejudecăți de genul ăsta) care îi doare fix la bască unde și ce fel parchează. Și nu mă refer la ăia care pun avariile pe o bandă întreagă de circulație când ți-e lumea mai dragă, că toți mai facem dinastea când ne grăbim și dispărem de acolo în 50 de secunde :) (dacă stăm mai mult, deja nu se mai pune în categoria menționată). Mă refer la aia care ocupă câte două locuri de parcare frate! Aici se nasc două categorii de șoferi, conducători auto, posesori de permis auto ... cum vreți să le spuneți. Prima categorie este formată din proști care nu că nu vor, dar nu știu să parcheze. Și nu zic că sunt proști pentru că sunt la început de drum și au semnul de începător pe geam. Începătorii (marea majoritate - cred - sper) au bunul simț să se concentreze și să facă ori niște parcări decente ca să nu deranjeze și în același timp să-și exerseze abilitățile, ori să parcheze un pic mai departe de locul unde au treabă dacă li se pare prea îngust vreun loc în care s-ar putea face lejer o parcare laterală. Deci nu vorbim de începători. Vorbim de proști nativi. N-are rost să despicăm prostia firul în 4, dar în mare, aceasta vine din neîncredere în sine și lipsă de îndemânare, dar și din prea mare încredere în sine și ignoranță. A doua categorie este formată din nesimțiți, care la bază sunt oricum proști. Categoria asta e mai nasoală decât prima pentru că ăștia știu să parcheze, dar nu vor să o facă așa cum trebuie. Ca să vă formați așa o idee, sunt de foarte multe ori oamenii ăia de la volanul Mercedesului ăla E270 model un pic mai vechi, dar nu foarte vechi, Mercedes pe care îl vezi foarte des parcat astfel încât ori încurcă circulația pe perioade mari de timp, ori ocupă două locuri de parcare. Bineînțeles, la această mașină strălucesc deobicei ori o pereche de numere de Italia, ori o pereche de numere de Bulgaria, iar proprietarul parchează așa pentru că vrea, pentru că poate și pentru că e șmecher. Nu-i cere nimeni lui explicații că doar el este un exemplu pentru puștanii din cartier. Doar nu vreți să fie vreun exemplu fraierul ăla îmbrăcat la cămașă care se dă jos dintr-un Reanault Megane în fiecare seară când sosește de la muncă purtând pe umăr o geantă de laptop.

Poate sunt eu exagerat și când nu sunt pe grabă fac mai multe manevre ca să parchez cât mai drept/simetric, milimetric lângă bordură și la o distanță decentă, dar eficientă față de mașinile din jur. Nu cere nimeni asta și recunosc că nu o fac atunci când sunt super grăbit și stresat, dar cred că a nu încurca circulația atunci când parchezi și a nu ocupa două locuri de parcare (mă rog, nu că ocupi, dar din cauza la juma` de metru parcată pe un potențial loc de parcare, altul n-are loc) sunt două aspecte care țin de bun simț.

Voi ce spuneți? Exagerez eu?

P.S.: Nu mă plâng când scriu genul ăsta de articole, că eu oricum îmi găsesc mereu soluții și locuri de parcare :), dar sper să mai fiu citit și de alții care prin shareuri, twitturi, posturi pe blog și comunicări verbale directe, etc. să facă țara asta un loc mai bun. *Fotografia nu e realizată de mine, dar am găsit-o în atât de multe locuri pe internet încât nu știu ce sursă să menționez. Eventual mă ajută proprietarul acesteia dacă dă pe aici ;).