Gerard O`Donovan, un om pe care nu îl întâlnești în fiecare zi

Gerard O`Donovan este Directorul General al Noble Manhattan Coaching și Președintele Institutului Internațional de Coaching. Am avut onoarea și plăcerea să-l cunosc astăzi în cadrul programului de Introduction to Coaching, program pe care l-a susținut astăzi la Galați și la care am avut oportunitatea să particip și să vin acasă cu o astfel de diplomă :D.

În acest articol nu am să vorbesc despre coaching. Voi trata acest subiect probabil într-un articol viitor. Recunosc că știam destul de multe aspecte despre coaching înainte, însă felul cum Gerard O`Donovan a prezentat astăzi noțiunile propuse de el, m-a facăt să acord mai multă atenție acestui gen de dezvoltare personală și să încep să aflu mai multe. Nu știu dacă voi practica coachingul sau nu. Am să țin cont de sfatul lui Gerarad și am să mă gândesc bine. El spunea azi că dacă nu îți plac toți, dar absolut toți oamenii cu adevărat, mai degrabă nu te apuca de coaching. Eu aici trebuie să fiu autentic și să recunosc că am o mică dilemă. Oamenii în general îmi plac, dar nu toți. Asta înseamnă că nu-mi plac chiar toți oamenii sau pur și simplu am niște percepții de care trebuie să scap. Poate voi descoperi în scurtă vreme despre ce e vorba. Să vorbim despre Gerard. Este un om simplu și se comportă ca un om simplu. Vorbește simplu, pe înțelesul tuturor. Este cel mai bun public speaker pe care l-am văzut live până acum. Are discursuri foarte bine pregătite, este stăpân pe conținut și are un body language ireproșabil. În acest articol am să vă povestec mai multe despre el.

E născut în din Irlanda. Mama sa este din Scoția, iar tatăl din Irlanda. Tatăl său era pescar, iar cu ocazia asta Gerard a învățat să vâslească o barcă chiar înainte de a învăța să meargă pe bicicletă. Când Gerard avea 11 ani, tatăl său s-a stins din viață brusc. A fost nevoie să se apuce de muncă pentru a-și întreține familia formată din mama sa care nu avea nici un venit și sora sa mai mică. Avea 3 joburi. Se trezea în fiecare dimineață la ora 5:00 și distribuia lapte la casele oamenilor din localitatea în care trăia. Apoi, mergea la școală, iar seara își lua în primire al doilea job care presupunea distribuirea unui ziar local. Al treilea job era în weekend. Se ocupa cu tot ce înseamnă curățenie într-un magazin local, adică frecat podele, curățat rafturi, etc. Pentru vârsta de 11 ani cred că făcea destule, nu :)? La vârsta de 14 ani a fost nevoit să se mute în Scoția, țara de origine a mamei sale. Era destul de greu să se descurce în Irlanda, având în vedere că acolo nu mai aveau pe nimeni. În Scoția mai erau niște rude ale mamei sale care îi puteau ajuta. Și-a continuat munca în același stil. Se trezea dimineață la ora 5:00 pentru a distribui lapte, mergea la școală și apoi distribuia un ziar local. În weekend lucra la un hotel unde se ocupa cu căratul bagajelor, curățenie și orice altceva mai era nevoie. Când a împlinit 17 ani a plecat de acasă. A intrat în armată și nu oriunde. A intrat în Royal Navy, mai exact în divizia cu cei mai buni oameni. Probabil un fel de trupe de elită, însă nu ne-a povestit prea multe despre acest aspect, lucru care mi se pare cât se poate de normal. Povestea că în armată mediul era destul de securizat. Nu era nevoie să te gândești că ai de plătit o chirie pentru armata îți oferea cazare. Nu era nevoie să te gândești la mâncare pentru că armata îți putea oferi până la 5 mese de calitate pe zi. Nu era nevoie să te gândești la satisfacerea unor nevoi precum sală de fitness sau piscină, pentru că le oferea armata. Glumind, spunea că nici nu era nevoie să meargă în concediu pentru că armata îl trimitea în cele mai exotice locuri de pe glob și de fiecare dată nu îl întrebau dacă vrea să facă asta :). După 9 ani de armată unde probabil a învățat foarte multe, dar cel mai bine a învățat ce înseamnă disciplina, s-a apucat să lucreze în domeniul asigurărilor. Era un job fără salariu fix. Câștigai numai dacă vindeai ceva. Primele 4 luni nu a vândut nimic și nu a câștigat nici un ban deși s-a străduit foarte mult căutând potențiali clienți. Nu s-a lăsat bătut, iar în 3 ani a reușit să facă primul milion de lire sterline. Bineînțeles, avea deja propria firmă când s-a întâmplat asta. Este o realizare extraordinară având în vedere timpul scurt, dar și vârsta sa. Dacă la 17 ani a fost înrolat în Royal Navy unde a lucrat 9 ani, înseamnă că la 26 de ani s-a apucat de lucrat în domeniul asigurărilor. Dacă după 3 ani a făcut primul milon de lire sterline, înseamnă că la 29 de ani se putea numi deja milionar. Odată cu banii, Gerard recunoaște că a venit și aroganța. Și-a cumpărat numai mașini scumpe și o casă foarte mare. Din exterior parea să aibă o familie fericită alături de soția sa și cei 3 copii. Numai că era workaholic. Dimineata se trezea la ora 6:00 când soția sa încă dormea, iar la ora 7:00 fix ieșea pe ușă. Se întorcea la ora 23:00 în fiecare seară când soția sa deja dormea. Începuse să muncească și sâmbăta, iar în scurtă vreme a început să muncească și Duminica. Soția îi tot spusese în repetate rânduri că nu el este omul cu care s-a căsătorit și că ea nu mai poate așa. El îi tot spunea că o se se schimbe, că o să fie mai bine, dar nu a acționat în acest sens. Într-o Duminică soția îl aștepta acasă cu bagajele făcute. Foarte politicos a spus că ea nu mai poate continua așa și a spus că divorțează. Pentru prima dată în ultima perioadă de timp Gerard și-a luat o săptămână liberă. A mers într-o localitate liniștită și a rezervat o cameră de hotel timp de o săptămână. Dacă unii oameni gândesc foarte bine când pur și simplu stau, el a mers. Se plimba toată ziua și se gândea. După săptămâna respectivă de gândire a ajuns la concluzia că nu este fericit și că nu era nici înainte. Și-a dat seama că de fapt nu îi place ce face, că nu îi place compania pe care o are și că trebuie să pornească din nou de la zero. Și toate astea se întâmplau în condițiile în care avea o companie înfloritoare. A hotărât să vândă compania, iar în 7 luni a reușit să facă acest lucru. S-a gândit foarte bine ce îi place lui foarte mult și a ajuns la concluzia că vrea să ajute oamenii să devină mai buni și că vrea să cunoască cât mai mulți oameni. A hotărât să pornească de la zero cu Noble Manhattan Coaching care a luat naștere în 1993. De atunci au urmat numai lucruri frumoase, inclusiv recăsătoria cu fosta soție care s-a întâmplat la 4 ani după divorț. În acest moment Noble Manhattan Coaching se află în top 5 companii de coaching din lume, iar Gerard O`Donovan pe lângă faptul că este Directorul General al acestei companii, este și Președintele IIC (Institutul Internațional de Coaching). Are 54 de ani, un tonus extraordinar și își trăiește viața cât mai simplu și mai ușor. Singura dependență pe care o are acum este cea de cărți. Vă invit să aflați mai multe despre acest om extraordinar pe siteul său personal. Mie recunosc că mi-a intrat la suflet. A ... și încă ceva. O chestie foarte interesantă aflată astătzi este că nu toți cei care se declară coach sunt coach. Pentru a fi cu adevărat coach trebuie să fii acreditat în România sau în Europa de IIC (Institutul European de Coaching). Dacă nu ești acreditat, nu te mai numi coach că nu ești. Dacă ești pe punctul de a cumpară până și cele mai ieftine servicii ale unui coach asigură-te că este acreditat IIC pentru că riști să pierzi și timp și bani degeaba. Orice coach neacreditat IIC este un impostor oricăt de multe și frumoase gogoși ți-ar vinde. Și nu uita, coachingul de calitate costă, dar e o investiție pe care nu numai că o vei amortiza rapid, ci o vei repeta după ce ai făcut-o prima dată pentru că îți va aduce rezultate dacă ai parte de un coach bun.