Premergător. Pro sau contra?

Sara are 8 luni de acum și nu mai este la fel de răbdătoare ca atunci când era mai micuță. Și de data asta consumă mult mai multe resurse fizice părinților :). Pe lângă faptul că e o mare exploratoare, plictisindu-se rapid de jucării și râvnind numai la obiecte "interzise", când încerc să o pun în fund caută să se ridice direct în picioare și se enervează dacă nu o ajuți un pic. E o senzație foarte faină pe care o trăiești ca părinte ... până începe să te doară spatele :).

Destul de puturoasă din fire, ca tacsu` :), nu vrea să mergă de-a bușilea (preferă să se rostogolească ca să ajungă la un obiect) și nici să stea prea mult în fund singură. Pur și simplu vrea în picioare și cu asta basta.

Așa că în ultima vreme mă tot uit pe acestă ofertă de premergătoare, dar soția mă oprește să fac o comandă oferindu-mi linkuri către diverse forumuri în care folosirea unui premergător nu este tocmai indicată. De fapt, părerile sunt împărțite.

Unii spun că nu este indicată folosirea unui premergător pentru că acesta poate afecta coloana vertebrală a copilului. Alții spun că nu este indicat un premergător pentru că face copilul să fie mai leneș, adică să meragă mai târziu în picioare. În același timp, unii spun că premergătorul este ok, însă trebuie neapărat ca bebele să stea singur în fund. Mai rău, alții spun că dacă al tău copil nu stă singur în fund și vrea direct în picioare, trebuie să mergi la un doctor să vezi ce se întâmplă cu el.

Mai există și tabăra cealaltă la care tind să ader, tabără care susține că premergătorul nu face nimic rău copilului, ba din contră, îl ajută să-și dezvolte musculatura, să exploreze locuri noi, să capete diverse deprinderi mult mai rapid și cel mai important ... să nu se mai plictisească atât de repede. Se merge pe premiza că odată ce vrea în picioare și stă destul de stabil, înseamnă că un premergător nu are cum să-i dăuneze în vreun fel.

Soția, ca majoritatea mamelor, e mai îngrijorată și nu prea râvnește la achiziția unui astfel de dispozitiv. Preferă ca lucrurile să meargă de la sine. Sunt de acord cu asta, însă îmi doresc ca Sara să facă mai multă mișcare, nu numai să țopăie ca un ied :) când o susțin eu sau să dea din picioare ca un căluț :) atunci când e întinsă pe pat. O analizez șă o văd destul de dornică de mișcare, de acțiune, de explorări.

Dacă voi cumpăra până la urmă un premergător, voi lua unul destul de ieftin pentru că nu merită investit în unul mai scump, mai ales că nu îl va folosi foarte mult. Îmi amintesc că am un nepot care acum are 9 ani și când era de vârsta fetiței mele, mergea în premergător fără probleme. Nu a fost afectat cu nimic, a mers singurel pe la vârsta de 1 an și s-a dezvoltat firesc. Culmea e că și nepoțelul soției, care face acuș 2 ani, a mers în premergător o bună perioadă de timp, iar acum merge singur în picioare fără nici un fel de problemă.

Este evident că eu știu ce vreau. I-aș cumpăra premergător numai de-a dragul de a vedea dacă se obișnuiește cu el. Dacă-i place, ok. Dacă nu-i place și nu se adaptează, iarăși ok, că oricum îl voi lua pe cel mai ieftin. Totuși, mi-ar plăcea să aud și alte opinii înainte de a face asta. Eventual de la prieteni sau cunoscuți care au copii și pe care nu am avut ocazia să-i întreb personal de acest aspect, că pe forumuri există atâtea păreri încât nu mai ești în stare să decizi nimic, sau, mai rău, te gândești deja dacă copilul tău are vreo problemă.

Deci ...

Premergător. Pro sau contra?

De ce pro? De ce contra?