Punctualitatea, boală rară

Dacă toți oamenii din lume ar fi punctuali, toți oamenii din lume ar fi mai bogați.

Treaba asta ar merita să ajungă la rang de citat după ce mor :). Menționez și repet pe unde pot că timpul este singura resursă irecuperabilă. Banii se recuperează, bunurile se recuperează, experiența se recuperează și chiar sănătatea se recuperează, însă timpul nu se poate recupera niciodată. Stau și mă gândesc de multe ori la oamenii care ar mai fi avut nevoie de încă puțin timp pentru a face ceva remarcabil sau pentru a-și trăi viața pur și simplu frumos. În același timp, mă gândesc la oamenii care își bat joc de el, de timp. Dragilor, timpul merită prețuit cum nu se poate mai bine. Merită să conștientizăm fiecare minut, fiecare oră și fiecare zi din viața noastră. Ziua unor oameni de succes are tot 24 de ore. Când aceștia nu mai au ce să facă cu banii, caută să-și câștige timp, pentru că timpul folosit corect le-a adus tot ce au vrut. Timpul este o resursă irecuperabilă, dar și o resursă care se află în același timp la îndemâna oricui.

Într-o lume ideală, ar trebui să existe și o facultate de timp, așa cum există și o facultate de științe economice. O facultate în care să învățăm cum să câștigăm timp și cum să-l gestionăm cu folos. Din păcate, nu există așa ceva și în afară de câteva traininguri de time management care nu oferă prea mult follow-up, trebuie să ne bazăm pe bun simț.

Da, pe bun simț. Pentru că respectarea timpului se mănâncă cu mult bun simț.

Punctualitatea ar fi un prim pas. Merită (ca să nu zic "trebuie", știți voi, cuvântul ăla de care se feresc toți "dezvoltatorii" personali) să fim punctuali și să impunem punctualitate. Prima săptămână e ușoară, însă menținerea unui stil de viață punctual este cu adevărat marea noastră provocare. Vom găsi mereu motive să nu fim punctuali. Întotdeauna vor fi motive suficient de bune încât să ne păcălim creierul că am avut cu adevărat treabă și de aceea nu am reușit să fim punctuali. Asta e clar. Un om cu o conștiință sănătoasă nu va putea dormi noaptea dacă nu are motive suficiente să-și justifice lipsa de punctualitate, nereușitele sau lipsa "de orice". E normal, dar nu firesc. Punctualitatea implică multă disciplină, calcule și rigurozitate. Ei bine, treburile astea sună dur pentru orice spirit liber, care înțelege libertatea și liniștea așa cum vrea el. Nu contrazic pe nimeni, însă pot să observ întotdeauna rezultatele. Pe scurt, dacă ajungi la o anumită vârstă și nu evoluezi semnificativ, se prea poate să-ți fi bătut joc de timp. Atât de timpul tău, cât și de timpul altora. Da, știu că e greu și că nimeni nu te înțelege. Vei muri cu aceste sentimente și în puțin timp nimănui nu îi va păsa. Cel mult, va spune că ai fost un om bun, așa, de dragul amintirilor pozitive despre un om mort. În rest, zero. Dacă nu reușești să respecți o oră pentru ceva, un deadline specific, orice încadrat în timp, nici copilul pe care îl educi nu va putea, nici oamenii pe care îi conduci nu vor putea, nici oamenii din jurul tău nu vor putea. Pentru că cei care respectă cu adevărat timpul îți vor oferi mai multe șanse să faci și tu la fel, însă te vor părăsi încet, încet, căutând oameni cu valori comune. Când nu ai suficient respect pentru timp, nu vei reuși să fii punctual nici când ai cu adevărat treabă și nici când nu ai cu adevărat treabă. Lipsa de punctualitate este un stil de viață mai mult sau mai puțin conștientizat.

Mulți consideră că punctualitatea e o povară mult prea mare, care creează stres și presiune. Aceeași oameni își vor da seama mai târziu că lipsa de punctualitate este de fapt povara mult mai mare care creează stres și presiune.

Prea târziu să faci ceva în sensul ăsta? Nu e niciodată prea târziu atâta vreme cât ai timp. Important e să găsești o cale astfel încât minunea schimbării să nu dureze doar o zi, o săptămână sau o lună. După o schimbare, oamenii au tendința să se gândească și să revină mereu la starea de fapt inițială. Provocarea constă în "cum să menții schimbarea", nu în schimbarea propriuzisă.