Scurt, despre Sergiu Nicolăescu și toate cele din jurul lui

Concluzia pe care am văzut-o pe mai multe bloguri este că trăim în două Românii total diferite. Nu sunt deacord. Trăim probabil în 4, 5, 6 sau chiar 10 Românii diferite. Poate chiar 100 sau 1.000 de Românii diferite. Fiecare Românie cu percepția ei. Lucrurile în lume încep să se schimbe din ce în ce mai mult. În acest caz în rău. N-am să mai discut despre pro sau contra incinerare. E clară opinia generală a omului cu capul pe umeri, neorbit de diverse practici religioase mai mult sau mai puțin ortodoxe. Fiecare face ce vrea cu corpul său atât înainte cât și după moarte. Dacă i se poate respecta dorința sau dacă există cineva apt să-i respecte dorința.

În cazul lui Sergiu Nicolăescu s-a putut. Dacă omul a ales să fie incinerat, ce treabă au restul?

Treaba cu huiduielile a fost oripilantă. N-am trăit în perioada inchiziției, dar parcă a fost o străfulgerare din vremurile acelea. Prin imaginea încețoșată parcă vedeam bătrâni urâți și plini de ură, cu sau fără dinți, murdari la gură și rânjnd bucuroși parcă așteptând să înceapă o execuție publică unde ei să-și înceapă numărul. În jur, noroi. Mult noroi. Încă mai putem face ceva. După ce se "curăță" cei despre care vorbim și care ne fac societatea sau chiar specia de rușine, să nu devenim ca ei. Asta e tot ce trebuie să facem. S-a scris mult despre moartea lui Sergiu Nicolăescu. Nu mai are rost să continui acest articol. Odihnească-se în pace!