Surpriză de 8 martie

Pe data de 7 martie nici nu se simțea că a doua zi se va sărbători 8 martie, Ziua Femeii. În birourile corporatiste din București nici măcar nu se pomenea de așa ceva. Urma ca astăzi să se desfășoare un meci de fotbal important pe care toți bărbații vroiau să îl urmărească.

George era un microbist convins, însă prietena sa, Elena, nu putea pur și simplu să-l sufere pe George când se apropia un astfel de meci. Chiar dacă nu ținea neapărat cu echipa respectivă, era un eveniment care trebuia sărbătorit cu multă bere alături de prieteni. De fapt, orice meci merită sărbătorit cu bere alături de prieteni, în viziunea lui George.

Elena sosise din Vaslui special pentru a petrece toată săptămâna cu George. Își luase o săptămână de concediu pe care a obținut-o cu greu de la șeful ei, șef care, între noi fie vorba, îi făcea avansuri destul de des Elenei și chiar o invitase să petreacă împreună ziua de 8 martie la un restaurant important din Vaslui. George știa cât de cât de aceste aspecte, însă Elena era de neclintit. Îl iubea pe Geroge și îl asigura constant de fidelitatea ei.

Era un cuplu care reușea să mențină o relație la distanță de vreo 2 ani încoace. Elena nu putea să se mute încă în București alături de George pentru că mama sa era bolnavă și nu dorea să o părăsească, cu toate că aceasta o încuraja să-și vadă de viață și să o lase cu bătrânețile ei.

George ajunge pe la 18:30 acasă și o găsește pe Elena întinsă în patul său, învelită cu un cerceaf a cărui parfum îmbietor se simțea de la distanță. Din priviri, îi dădea de înțeles lui George că e aproape goală și făcea asta zâmbind copilărește fără să-i spună nimic. George își dă repede cămașa jos de pe el și o aruncă pe un scaun. Face același lucru și cu pantalonii. Se urcă încet în pat și se îndreaptă către Elena. O sărută ...

O sărută scurt și sare din pat mergând la șifonier pentru a se schimba.

- Știi iubito, am promis că mă găsesc cu băieții în centrul vechi la Unirii cam în 30 de minute. Trebuie să ajungem cu mai mult timp înainte la barul unde avem rezervarea la meci.

- George, dar ...

- Frumoasa mea, știi că te iubesc. Te uiți și tu liniștită la TV, că eu voi veni acasă în maximum 30 de minute după ce se termină meciul. Promit.

- Hai că n-ai cum să te ții de promisiunea asta. Străzile vor fi pline, iar la metrou va fi full. În maxim o oră după meci ești acasă, da?!

- Da pui, vin să te iubesc!

- Vedem noi!

George se schimbă într-o ținută mai lejeră și iese grăbit pe ușă, nu înainte de a o săruta încă odată pe Elena. Ajuns la terasa din centrul vechi unde avea întâlnire cu prietenii, se apucă de băut bere.

...

Elena nici nu știa ce echipe joacă în acel meci, dar știa când se termină. Se uitase la ceas și își dăduse seama că în maximum 30 de minute George ar fi trebuit să ajungă acasă. Scoate smartphone-ul din dock-ul frumosului Asus Padfone 2 pe care îl avea și îl sună pe George. Acesta nu a răspuns, însă Elena nu s-a impacientat crezând doar că nu-l aude din cauza gălăgiei de pe străzi. Așa că bagă telefonul în docking-ul Asus Padfone 2 și continuă să folosească dispozitivul în modul tabletă, mod care a făcut-o pe Elena să nu simtă când a trecut atât de mult timp.

Pentru că se prinsese în câteva mailuri importante de la niște exportatori cu care lucra compania la care ea era angajată, nu și-a dat seama că a mai trecut încă o oră. George trebuia să fie acasă deja de mult. Îl sună din nou dar nu răspunde. Elena deschide apoi pe smartphone aplicația Google Latitude și observă că Geroge nu are nici un fel de problemă, aflându-se în continuare la bar. Se enervează destul de tare și își aprinde o țigară, uitându-se la harta Google. Se gândește că îl mai sună încă odată și gata. Nervoasă, îl sună. George tot nu răspunde.

Se enervează și trântește telefonul în mobilă. Dându-și seama instant de ce a făcut, își ia telefonul de pe jos și verifică dacă este în regulă. Spre bucuria ei, telefonul nu avea nimic. Îl bagă în docking și strânge Padfone-ul la piept izbucnind într-un plâns necontrolabil. După 10 minute de plâns de nervi, deschide pe tabletă siteul cu mersul trenurilor și observă că următorul tren din București către Vaslui era peste aproape 2 ore. Își strânge în 15 minute toate bagajele, lăcrimând în continuare, își verifică bateria la tabletă care era destul de încărcată, chiar și după o utilizare mai intensă, și iese pe ușă, uitând lumina aprinsă în dormitor.

Înainte de a pleca, scoate totuși din rucsac o cutie mai mare, frumos ambalată, pe care a lăsat scris un bilet înainte de a se îndrepta către gară.

...

George știa forte bine că este urmărit de Elena pe Google Latitude atunci când întârzie și nu răspundea la telefon pentru că vroia să-i facă o surpriză acesteia. De fapt, nici nu avea cum să răspundă la telefon pentru că își lăsase smartphone-ul, tot un Asus Padfone 2, la bar, unui prieten ospătar de acolo. Special ca să nu știe Elena când pleacă.

Ajuns în fața blocului, alături de mai mulți prieteni cu care văzuse meciul, s-a așezat sub balcon și a început să-i cânte Elenei o serenadă. Avea trei prieteni care se descurcau foarte bine la chitară și vreo doi care aveau o voce acceptabilă. George chițăia și el cântecul de dragoste alături de ei :). A vrut să facă un gest foarte romantic de 8 martie, dar nu vroia să aștepte până se lumina de ziuă. Pregătise momentul ăsta de ceve vreme cu prietenii săi, inclusiv ieșirea în oraș la meci.

- Elena! La mulți ani! Te iubesc! strigă George.

Nu se întâmplă nimic. Nici urmă de Elena la geam.

- Știu că ești acasă, că ai lumina aprinsă! Se vede!

Din nou, nici un răspuns. Băieții s-au uitat unii la ceilalți și s-au înțeles din priviri că trebuie să meargă în apartament ca să nu trezească tot cartierul. George deschide ușa entuziasmat, crezând că Elena e la duș. Merge și verifică baia, dar nu era nimeni. Se uită în toată casa. Nici urmă de Elena.

- Uite mă, ai aici un pachet și un bilet! zise unul dintre prieteni.

Geroge luă biletul în mână și citise următoarele

"Nu-mi vine să cred că mi-ai făcut una ca asta! În cutie e cadoul pe care vroiam să ți-l ofer pe 9 martie. Poți să te speli pe cap cu el. Pe mine nu mă mai interesează nimic! Voi petrece 8 martie cu altcineva!"

Un prieten de-al său ia pachetul și îl deschide.

- Băăă! Tu știi ce ai aici mă? Este un Asus Taichi! Un Asus Taichi, nu-mi vine să cred!

Geroge stâtea înmărmurit cu biletul în mână, în timp ce prietenii săi se adunară în jurul laptopului.

- Deși este mic și are doar 11,6 inchi, rezoluția ecranului este full HD, deci poți rula absolut orice fără probleme. Este un laptop și o tabletă în același timp. În zona din fața tastaturii are un ecran normal, iar pe partea cealaltă are un ecran tactil multitouch în 10 puncte.

- Da mă, am citit și eu că este unealta supremă atât pentru business cât și pentru entertainment. Citisem mai de mult un articol bun despre el pe un blog. Datorită ecranului dublu, când ești în faza de producție te folosești de tastatură și de ecranul normal, iar când ești în faza de entertainment sau producție ușoară, îl folosești ca tabletă.

- Cu o singură apăsare de buton comuți între tabletă și laptop, este foarte subțire și foarte plăcut la atingere, uite ia-l și tu în mână să vezi cum e!

- Plus de asta, are mai multe scenarii de folosire. 1, îl folosești ca laptop simplu. Ecran, tastatură, touchpad și spor la treabă. 2, îl folosești ca tabletă, ai culcat display-ul și ai o tabletă subțire de toată frumusețea. Nu se văd taste, nu își dă seama nimeni că ai în mână un laptop veritabil. Pur și simplu te pui în pat și îl folosești ca pe o tabletă meseriașă.

- 3, îl folosești ca mijloc de entertainment sau de prezentare restrânsă. Poți seta ca ce se vede pe ecranul din fața tastaturii să se vadă și pe ecranul touch. Astfel, poți să pui un film sau un set de poze în slideshow ca să te uiți împreună cu familia. Sau, gândește-te că ești într-o ședință și vrei să arăți unui coleg un grafic sau un tabel Excell. Voila, veți vedea amândoi același lucru, fără să fie nevoie ca partenerul tău să se așeze în fața ecranului tău.

- 4, îl folosești ca unealtă de lucru la dublu. Poți opta ca pe ecranul din fața tastaturii să se vadă una, iar pe ecranul tactil să se vadă alta. Astfel, poți lucra împreună cu un partener. Tu, spre exemplu, ai de trimis emailuri și ai nevoie de tastatură, iar partenerul tău are nevoie să facă un pic de research pe net sau pur și simplu să vadă un film cât îți faci tu treaba. Gândește-te că poți să pui și desene animate la copil ca să stea cuminte cât tu îți scrii mailurile sau articolul pe blog :). Pe același dispozitiv. Simultan!

- Și mai are și procesoare de ultima generație, gen Intel i7, hard disk ultra rapid SSD, cameră foto de 5MP încorporată, sunet de calitate prin tehnologia SonicMaster acompaniată de Bang & Olufsen ICEpower, acumulator Li-Ion de 6 celule care ține până la 5 ore și greutate de doar 1,25 Kg.

- Băi George! Femeia asta te iubește mult tare! Mai ești cu noi? Unde ți-e gândul?

George se întoarce și smulge din mâna prietenilor laptopul tabletă Asus Taichi despre care aceștia vorbiseră atât de mult. Își dăduse seama că Elena plecase spre Vaslui. Încă mai avea șanse să prindă trenul. Cu tableta la subțioară o ia la fugă pe scările blocului, direct la mașină. Bagă cheia în contact, pornește motorul și pleacă cu scârțâit de roți. Ajunge la gară într-un timp foarte scurt, parchează pe unde apucă și fuge către peronul de unde pleca mereu trenul de Vaslui. În alergarea sa dărâmă două femei mai în vârstă și se lovește de un coș de gunoi care i-a provocat o cădere de toată frumusețea. Parcă era ca în filmele americane :).

În timp ce se ridica de jos, George observă cum trenul de Vaslui se îndepărtează de gară, mărindu-și viteza de deplasare. Trage aer în piept și aleargă după tren ca un nebun. Era absolut imposibil să mai ajungă la el, însă nu s-a lăsat așa ușor. Când și-a dat seama că nu mai are nici o șansă, se oprește, scoate laptopul Asus Taichi și îl deschide pe modul tabletă. Deschide siteul cu mersul treburilor și observă că următorul tren către Vaslui este abia la ora 15:00. George înnebunit de supărare uită pe moment că are și mașină, astfel încât să plece la Vaslui cu ea în căutarea Elenei. Numai gândul că aceasta ar fi putut petrece ziua de 8 martie cu șeful ei, care îi făcea avansuri, îl termina.

Se strânse cu mâinile de față. Probabil plângea. Probabil. Pentru că melodia trupei Holograf cu "Și bărbații plâng câteodată" creează o certitudine falsă printre ascultători. Corect ar fi "Și bărbații probabil plâng câteodată, dar nu e sigur, nu-i așa?" :). Lăsând gluma la o parte, George era cu adevărat trist. Urla supărarea în el. Trebuia să fie ziua perfectă de 8 martie. Când își pierduse orice speranță, o mână fină îi atinge creștetul capului. Mirosul cremei de mâini pe care o folosea Elena era inconfundabil.

George își ia mâinile de la ochi și încremenește. Era Elena, iar în spatele ei se vedeau cum vin agale și prietenii lui care au cântat serenada.

- Bună iubitule!

- Dar ce s-a întâmplat? Cum? Nu se poate ...

- George, liniștește-te. Inițial m-am supărat foarte tare și am vrut să plec către Vaslui. De fapt, o și făceam. Însă am avut norocul să-mi iau o cafea și să o beau pe banca din parcul apropiat de blocul nostru. Ajungeam la gară imediat și nu avea rost să aștept acolo. Chiar înainte să plec spre tren, am auzit serenada de la depărtare. Când mi-am dat seama că e pentru mine, mi-am dat seama că ești un scump și am vrut să alerg către tine.

- Și de ce nu ai făcut asta?

- Of iubitule, am zis că merită să te surprind, să vin din spatele tău și să-ți pun mâinile la ochi, însă ai luat-o la goană cu băieții spre apartament. Apoi, mi-am dat seama că va fi amuzant să nu mă găsești acasă și să citești acel bilet. La urma urmei simțeam că o meritai puțin, chiar dacă în tot acest timp mi-ai pregătit un gest atât de frumos. Te așteptam în fața blocului, ascunsă după câteva mașini parcate.

- Ok, dar eu am coborât după aia.

- Da, ca vântul și ca gândul. Ai alergat ca un disperat la mașină și când te-am strigat nu m-ai mai auzit de cât de tare au scârțâit roțile acesteia. Așa că am așteptat să coboare prietenii tăi pe care i-am rugat să mă ducă la gară, pentru că doar acolo mă puteai căuta. Și iată-mă.

- Of, ce bine draga mea! Însă am și eu o curiozitate! Cu cine aveai de gând să petreci 8 martie? Că așa ai scris pe bilet!

- Cu mama mea prostuțule! Vino încoace, te iubesc!

- Și eu te iubesc!

A urmat o îmbrățișare și un sărut ca în filme, însă în loc de aplauzele oamenilor din gară care ar încheia cu succes un astfel de film, au venit doi agenți de la poliția comunitară.

- Bună seara! Actele dumneavostră domnule.

George scoate cartea de identitate cât ai zice pește și o dă agenților care se uită pe ea atent.

- Deci, domnule Popescu, George Popescu, vă place să dărâmați din picioare femei în vârstă în timp ce alergați ca besmeticul prin gară?

- Am alergat după dragostea mea domnule polițist.

- Foarte bine ai făcut tinere! Să vă iubiți și să vă înțelegeți bine! La mulți ani de 8 martie doamnă! O seară bună vă dorim.

Acest articol este pură ficțiune și reprezintă participarea mea la etapa 8 din cadrul competiției BlogWars 2013. Pe această cale doresc să urez tuturor femeilor si tuturor femeilor din viața voastră, un 8 martie plin de surprize! Suprize la fel de plăcute ca Asus Taichi, dar fără o poveste atât de agitată în spate :).