Sistemul medical te omoară
Nu sunt primul și nici ultimul care afirmă asta. Fac parte doar dintr-o mare "turmă" de oameni care sunt nemulțumiți de sistemul medical românesc sau vor fi nemulțumiți la un moment dat. Vestea proastă e că nu există român care să-și trăiască viața în România de la început până la sfârșit și să nu se fi lovit vreodată de rahaturile acestuia. Să mă contrazică cineva cu argumente solide dacă poate.
Nu am să vorbesc acum despre doctori și asistente care iau șpagă. Ei sunt tot niște victime ale sistemului la urma urmei, iar subiectul șpagă, mită, atenții și altele este un subiect de mult "fumat". Am să vorbesc despre sistemul în sine și condițiile pe care le avem noi, ca cetățeni ai unei țări la care plătim taxe, impozite și zile din viața noastră.
Cei care mă cunosc mai îndeaproape, știu că soția mea este însărcinată în 29 de săptămâni și că așteptăm o fetiță pe care ne-am hotărât să o cheme Sara Maria. Săptămâna trecută, mercuri, Irina a fost internată în spital pentru că avea colul uterin foarte scurt, undeva pe la 32 de milimetri. I s-au făcut injecții pentru maturarea plămânilor copilului și injecții care să o ajute să nu nască prematur. De asemeni, i s-a recomandat repaos total la pat, iar vineri a fost externată.
Nu am cuvinte, medicul ei, doamna doctor Matacă, precum și personalul medical de la etajul 3 al spitalului județean din Galați s-au comportat excelent și au dat dovadă de profesionalism, respect și atitudine pozitivă față de pacienți și față de vizitatori. De altfel, și secția de ginecologie a fost relativ proaspăt renovată, iar condițiile de acolo te fac să uiți de multe ori că te afli chiar în spitalul județean din Galați care e mai jalnic decât s-ar putea aștepta oricine. La capitolul ăsta nu am decât cuvinte sincere de laudă și țin să felicit personalul și conducerea respectivei secții de acolo pentru treaba făcută.
Având o sarcină cu probleme încă de la început, soția mea a stat mai mult prin spitale și a avut concediu medical după concediu medical. Bineînțeles, la un anumit număr de zile de concediu medical trebuie să intri într-o comisie de evaluare pentru a primi concediu medical în continuare. Vineri, când soția trebuia să meargă la comise pentru a obține aprobarea de eliberare a concediului medical, nu era doctorul respectiv acolo și a făcut un drum de la etajul 3 până la parter degeaba, iar asta în condițiile în care ea nu avea voie să facă un astfel de efort.
Să trecem peste faptul că doctorul respectiv nu era la program așa cum trebuia să fie. Simplul fapt că a trebuit să meargă de una singură de la etajul 3 până la parter mi s-a părut aberant având în vedere că era un pacient care nu avea voie să facă un asemenea efort nici în condițiile în care a mers cu liftul, pentru că distanțele erau destul de mari chiar și mergând pe jos. Sistemul medical românesc care dă titlul acestui articol pur și simplu nu i-a dat de ales. Nu mă puteam duce eu în locul ei. Nu eram eu bolnavul care trebuia examinat.
Trecând peste asta, vineri a ajuns acasă cu mențiunea că trebuia să se întoarcă luni la comisia de evaluare pentru a primi aprobarea de concediu și mai apoi să urce din nou la etajul 3 unde să primească respectivul concediu medical. Până luni vreau să vă spun că a respectat întocmai indicațiile medicului și a stat numai la pat. Mergea doar la baie și atât. În plus, m-am asigurat că totul e ok în casă și că nu lipsește mâna unei femei, iar după cum v-am declarat și în alte articole, m-am făcut casnic și chiar am gătit mâncăruri mai sofisticate.
A venit și ziua de luni (ieri, iar pentru cei care citesc mai târziu acest articol se pot uita la data în care a fost scris) unde am mers împreună cu ea la comisia de evaluare. Același efort pe care nu trebuia să-l facă. Ca să nu mai zic că a făcut același drum din poarta spitalului, până unde puteam intra cu mașina, și până în spital. La comisia de evaluare gravidele au prioritate, dar nu poți intra peste pacientul care se află deja în cabinetul doctorului, bineînțeles. Ghinionul nostru a fost că pacientul care se afla înăuntru a stat cel puțin 15 minute acolo. Norocul nostru a fost că doamna care se afla pe singurul scaun existent pe sala de așteptare, i-a cedat soției locul și nu a așteptat în picioare măcar (deși în condiția ei nu avea voie să stea nici măcar în poziția șezut).
Mai trebuie să menționez din nou despre sistemul medical românesc și felul cum sunt gândite lucrurile? Pur și simplu nu-mi explic cum există astfel de comisii care ar trebui să evalueze bolnavi care chiar nu pot merge la muncă, dar nu oferă nici un fel de condiții sau facilități acestora. După mulțimea de oameni care aștepta la rând acolo pentru concedii medicale prelungite și păreau să nu aibă nici un fel problemă cu acest lucru, stau și mă întreb dacă aveau chiar toți probleme de sănătate atât de grave încât să nu poată munci. Nu am să dezvolt acest subiect acum. Nu în săptămâna patimilor. Am să vă las doar pe voi să vă gândiți la restul.
Ne-am întors acasă după ce am obținut concediul respectiv. Soția se resimțea după efort. Avea dureri, înțepături și o stare generală de epuizare. Ne-am gândit că e oarecum normal și că dacă se va liniști în pat ii vor trece. Aparent, așa s-a și întâmplat. Aparent.
Astzi, la ora 10:30 când eram deja la serviciu, primesc un telefon de la ea în care mă anunța că a început să sângereze. Am mers de urgență la spital. Colul uterin era și mai scurt. Scăzuse la 28 de milimetri. Din fericire era închis. Din păcate sângerarea periodică ce nu s-a oprit nici acum este cauzată de un hematom care nu prea are ce căuta la cele 29 de săptămâni de sarcină.
Va sta cel puțin o lună în spital astfel încât doctorul să poată lua toate măsurile să nu nască mult prea prematur. A ... și știați că în minunatul spital județean din Galați nu există dotări suficient de bune pentru a ajuta plămânii bebelușilor născuți prematur? Deci, poveștile fericite de pe forumurile mamicilor care au născut prematur nu știu cât de valabile sunt pe meleagurile marelui, dar micului oraș Galați.
Primesti articolele pe email
Scriu cand am ce spune, nu dupa un calendar. Fara reclame, fara vandut adresa nimanui. Te dezabonezi dintr-un clic, din orice email.
24 de comentarii
Gabi, va tin pumnii la toti trei. Nu pot decat sa te sfatuiesc sa stai de vorba foarte serios si deschis cu doctorul care se ocupa de sotie si de copil cat va sta in spital, si sa nu te uiti la bani. Daca nu vei da cat trebuie si unde trebuie e posibil sa nu-i acorde toata atentia de care are nevoie. Asta e sistemul din pacate.
Mulțumesc Daniel. Fii sigur că așa voi face și că până la urmă totul va fi bine. Mulțumesc și pentru comentariul tău. Sunt convins că soția citește constant comentariile de la acest articol și orice mesaj de încurajare este binevenit.
Trebuie sa fiti optimisti. Medicii sunt buni, trebuie doar motivati ;)
Bine spus :)!
eu cred ca e mai bine sa mergi la o clinica privata: bucuresti, constanta, brasov... oriunde, nu se compara. Si daca e sa nu te uiti la bani macar sa merite. Multa bafta, la toti 3!
E destul de târziu Dan. Doctorul e ok, nu mă plâng. Dacă fetița noastră se va naște mult prea prematur, atunci voi merge oriunde ca să o salvez având în vedere că la spitalul județean din Galați nu există aparatură ca să-i susțină plămânii - mai ales că acum am aflat asta. Mulțumesc mult oricum că ți-ai răpit din timp ca să-mi lași un comentariu de încurajare! Sper să fie bine până la urmă!
Mulțumim tuturor pentru sprijinul moral!
E GREU SI SA CITESTI DAR MAI SA TE CONFRUNTI CU O ASEMENEA SITUATIE,MAI BINE ZIS SITUATII.eu am avut o sarcina usoara si lucram pana seara la ora 23 in schimbul de dupa amiaza,mancam pe fuga pe sub pultul de la mag unde eram lucrator comercial,sefii erau cu ochii pe mine,nu indrazneam sa stau pe scaun sau sa cer voie cat ei erau prezenti acolo.cand plecam la lucru ii vorbeam fetitei mele sa fie cuminte ca mergem la lucru.cand ajungeam acasa ii ziceam a mai trecut o zi suntem bine.o singura data mi s-a facut rau si m-au lasat sa stau pe un scaun.iar pe la 3 luni am fost racita si cu greu am primit cateva zile de concediu cu scandal si amenintari ca pot sa plec acasa definitiv.eram nevoita sa suport tot pt ca eram angajata de 3 ani si am ramas f greu insarcinata,eu aveam uterul nedezvoltat.am trecut cu bine si am nascut f usor cu asistentele pt ca dr era in spital a venit sa ma vada si a zis ca trebuie sa plece la o alta pacienta care facea cezariana si am ramas pe masa sa nasc,fara doctorul care a primit bani lunar pe consultatii la cabinetul lui particular.am avut 2 asistente carora le voi multumii toata viata si carora le-am dat banii pregatiti pt dr plus ce aveam pregatit pt ele,am nascut o minunatie de fetita pe nume Beatrice Anna de 3500g.au trecut 3 luni de la nastere si bebe punea in greutate cu toate ca vomita tot ce manca.am fost la cativa dr si au zis ca nu stiu eu sa o tin la san si intr-un final dupa probe de alaptat date in fata asitentelor,am ajuns la timisoara la spital cu diagnosticul de hipertrofie de pilor,stenoza, malformatie la inima si stomac.in clipa cand am citit pe trimitere am zis ca e imposibil.au urmat 24 de ore de calvar,am tinut fetita nemancata de seara de la 18 pana dim la 9 cand i sa administrat bariu la 3 luni de viata,au chinuit-o si pe ea si pe mine si la raze m-au pus sa o tin de o manuta si de un picior eu si de cealalta manuta si picior alta pers,o tineam in aer in pozitie verticala,ea urla,eu plangeam.si am repetat dupa cateva ore iar operatiunea pt ca nu sa vazut din prima.surpriza ERA PERFECT SANATOASA.am plecat acasa dupa o experienta traumatizanta pt toti,am crezut ca o sa murim de suparare toti pana au venit rezultatele.am ajuns acasa i=am adimistrat copilului metroclopramid de 3 ori pe zi cate 3 pic exact cum aveam scris pe bilet.si inca o surpriza a urmat dupa o zi jum de la externare,fetita plangea si nu manca,era ca semnul intrebarii de indoita si intepenita si cu ochii in tavan.am fugit la spital imediat ce am obs si au urmat alte clipe de cosmar,facuse reactie adversa la metroclopramid PT CA MI-AU PRESCRIS DOZA PREA MARE PT VARSTA EI.vreau sa va zic ca am scris aceste randuri pt ca sunt alaturi de voi si chiar daca nu va cunosc,va doresc numai bine la toti trei.astept vesti bune.am trecut peste toate cu bine si va doresc acelasi lucru si voua,stiu ca nu poti fii calm in situatiile astea dar incercati,noi am fost f disperati si dadeam dintr-una in alta,parca nu se mai terminau problemele din cauza disperarii.stiu ca esti revoltat pe tot ce se intampla in sistemul sanitar,dar o sa fie totul bine.
Sfat din partea unui parinte care a trecut prin lucruri mai groaznice decat ceea ce scrii tu aici (dar despre care inca n-am puterea sufleteasca): mergeti la Bucuresti (maternitatea de la Polizu este cea mai recomandata din punctul de vedere al dotarilor) si daca apar complicatii preferati Budimex in loc de Grigorescu. Mai stiu pe cineva din Galati care a stat internata in Bucuresti 3-4 luni inainte de a naste din cauza colului uterin mult prea scurt... Iar legat de comisiile de evaluare... stiu un caz in care omul nostru are un picior amputat ca urmare a unui accident de munca dar este chemat anual la o astfel de comisie pentru a putea sa primeasca in continuare pensie pentru incapacitate de munca (a contribuit la sistemul de pensii vreo 15 ani dar inca n-are varsta pentru a se pensiona). Degeaba a incercat sa le explice ca piciorul nu-i mai creste la loc, ca oameni au inteles, ca angajati ai sistemului trebuie sa respecte legea... In alta ordine de idei vreau sa deschizi ochii si sa privesti in jur: de vina nu este sistemul medical (sau numai sistemul medical) ci cei care l-au creat astfel... adica noi toti...
Salut gabi... si pentru restu care nu ma cunosc tin sa le spun ca sunt un coleg de-al tau de munca... Avand in vedere sistemul de rahat din romania in care totul se rezolva cu spaga, si salariile noastre destul de mici zic ca ar trebui sa ne implicam cu totii,cei care te cunoastem intr-un sprijin material ca la urma urmei stim si noi ca sanatatea e pe primul loc dar in romania ca so ai tre sa dai "spaga". asa ca haideti sa facem o cheta sa-i dam doctorasului....
Mulțumesc Costel, însă nu-i problemă de asta. Cu șpaga mă descurc eu singur, fără chetă :). Șpaga să fie singura noastră problemă :).
Mulțumim foarte mult pentru comentariul încurajator Luminița. Îmi pare rău să aud că ai trecut prin atâtea, dar mă bucur să aflu că acum totul este bine!
Corectă treaba cu sistemul medical. Tolerându-l, l-am creat într-o manieră mai puțin benefică. Mulțumesc pentru recomandările legate de maternități. Sper să nu fie nevoie. Vorba ta, nici un incubator nu e mai bun ca uterul mamei.
Irina te stiu de cativa ani ! Esti o luptatatoare si poti trece peste orice. Ai langa tine un om perseverent si incapatanat sa duca totul cu bine pana la capat. (asta e Gabi :))). Cu siguranta puteti trece peste orice si micuta Sara Maria va veni pe lume sanatoasa. Nu va lasati dusi de "Sistemul de NESANATATE din Romania". Va tin pumnii !!
Mult curaj, incredere si forta morala ca sa puteti depasi aceasta perioada.
Va doresc multa putere ca sa puteti trece peste aceasta perioada.
am citit tot articolul plus toate comentariile pt ca pur si simplu... nu puteam sa ma opresc... Gabi, Irina, Dumnezeu e mare si o sa vedeti ca totul o sa fie bine pana la urma, iar micuta Maria o sa ajunga o invingatoare! legat de sistem... lasa-l in pace, iti bati capul degeaba, ai altele acum... va pupam si suntem alaturi de voi! Grig & Alex
Mulțumim mult!
Irina , esti frumoasa ,desteapta si cu o gandire pozitiva cu siguranta Sara va asculta si va mai sta putin in burtica:) Eu iti doresc multa sanatate , sa ai grija de tine ;stii tu,Dumnezeu incarca oamenii puternici ,iar tu /voi sunteti puternici si puteti depasi orice . Sunt convinsa ca totul va fi bine si ca peste putin timp vei veni cu micuta Sara la cursurile noastre:) te pup
Da...adevarul este ca traim intr-un sistem bolnav, si ne inbolnaveste mai mult decat suntem... Irina Ursan :), iti doresc muuulta sanatate, putere ca mai e putin si vine Sara Maria pe lume sa aline suferinta prin care treceti. Va doresc tot binele din lume, Domnul sa va binecuvanteze si sa va aiba in paza, si asteptam cu iesirea din spital, pe Gabi cu un buchet de flori in mana stanga, cu Sara in mana dreapta cu Irina alaturi sanatoasa si voiasa :). Fiti tari suntem alaturi de voi. Elena
Buna Gabi...Nu stiu de ce trebuie uneori in viata sa trecem prin astfel de obstacole pt a obtine un lucru..probabil ca d-zeu ne testeaza increderea in sine, in El si dorinta de a obtine acel lucru..Eu spre exemplu am trecut de asemenea printr-o experienta traumatizanta d.p.d.v. psihic in timpul sarcinii. In a 12-a saptamana am contractat un virus gripal de la o colega care nu s-a indurat sa stea acasa. Sfatul mai multor medici( de familie, de la sp de boli infectioase) in acest context a fost sa recurg la intrerupere de sarcina, datorita riscurilor mari la care ar fi fost supus fatul; totusi pentru a nu face acest lucru cu ochii inchisi( adica putea fi doar o raceala si nu un virus) mi-au zis sa fac o analiza de sange pt a avea confirmarea sau infirmarea acestei suspiciuni. Am simtit ca ma prabusesc la gandul ca tb sa renunt la acest copil pe care mi-l dorisem f mult; hotarasem si numele( cu multi ani inainte chiar de a-l concepe) ce avea sa fie exact numele tatalui meu(in memoria lui - acesta nemaifiind in viata de 16 ani); deja ma gandeam ca daca renuntam la acest copil cum puteam sa-i pun acelasi nume( era o dorinta nestavilita de-a mea sa o/il cheme Stefan/Stefania) unui alt copil( urmatorul)???era ca si cum ii furam identitatea acestuia..ma rog... fel si fel de ganduri m-au macinat cat timp am asteptat rezultatul..rezultat care in mod normal trebuia sa soseasca in termen de 2 sapt - timp in care mai puteam face-legal vorbind intrerupere de sarcina, dk analiza ar fi iesit pozitiva. Numai ca, si aici intervine incompetenta si iresponsabilitatea celor ce fac parte din sistemul medical din Romania, rezultatul ce trebuia sa fi ajuns deja demult in Galati-de la Institutul Cantacuzino a intarziat ff mult, de fapt din cate m-am interesat in acea perioada a facut intai un ocol se pare pe la Sanepid. Probe recoltate altor pacienti in aceeasi zi cu mine ajunsesera deja demult, dar rezultatul meu- de care depindea soarta unui OM pana la urma, a venit pe cand eram deja in a 17-a sapt de sarcina. Stupoare- rezultat pozitiv- virus gripal-tulpina tip A-adica naspa. Cu inima indoita mi-am sunat medicul pt a programa intreruperea, dar surpriza- deja era TOO LATE...nu se mai putea face nimic. Singurul lucru care se mai putea face- era ca dk in urma ecografiei 4D s-ar fi descoperit probleme evidente-gen malformatii etc atunci pe baza ei era legal a se face intreruperea, daca nu, asta e- soarta-imi duc crucea pana la capat. D-na radiolog de la Bucuresti-unde am facut 4D n-a putut sa nu observe si sa nu ma intrebe de ce sunt atat de stresata si s-a amuzat copios la auzul temerilor mele legate de riscuri-insuflate de altfel de medici-spunandu-mi ca riscuri mari sunt in caz de citomegalovirus si nicidecum la gripa si ca ea n-a mai auzit asa ceva sa fac intrerupere in caz de gripa- chiar a fost stupefiata ca am fost indemnata la asa ceva. Deci iata- cat de bolnav e sistemul medical, nici ei intre ei nu se pun de acord. In fine, sarcina a fost dusa pana la capat- am avut si eu problema cu colul scurtat- medicul ginecolog cand a constatat acest lucru si a auzit ca in a 8-a luna de sarcina inca mai mergeam la serviciu- mi-a zis ca nu-s normala, ca vreau sa nasc un "copil crud?" Am ajuns in final la concluzia ca nimic nu e intamplator si ca acest copil chiar a trebuit sa se nasca, deoarece, ea trebuia sa se nasca in jurul datei de 25-26 iulie si ce crezi? S-a nascut in ziua si la ora la care a murit tatal meu-pe 20 iulie Si este stangace - cum era si el, si are o forta fizica iesita din comun pt varsta si sexul ei, si este f inteligenta( stangacii se zice ca ar fi mai inteligenti pt ca isi folosesc ambele emisfere cerebrale). Nici o secunda nu m-am putut obisnui cu gandul ca ar trebui sa renunt la sarcina, tot timpul m-am gandit ca ...poate totusi...tot timpul am sperat si am zis ca nu ma lasa D-zeu; si tot timpul am sperat ca o sa fie sanatoasa. Acum sper sa fie asa, sa nu se schimbe nimic, sa nu aflu ceva intr-o buna zi. Ca si concluzie s-a intamplat asa cum a vrut dumnezeu, in schimb noi tot timpul ne-am rugat sa fie bine, si a fost... La fel o sa fie si la voi, trebuie neaparat sa aveti o atitudine pozitiva; asta si pentru starea Irinei pt ca starea psihica influenteaza f mult starea fizica. Si apropo de nou-nascuti prematuri: sotul meu s-a nascut prematur, la 7 luni si cantarea 900 grame, a stat 2 luni in incubator; a facut ff multe injectii-peniciline de-a lungul copilariei, era f sensibil la raceli datorita faptului ca s-a nascut prematur; iar acum are 41 ani si e bine mersi, iar eu, mai tanara, in copilarie n-am facut nici macar varsat de vant si acum am mult mai multe probleme decat el... Asa ca..incredere, credinta, optimism si totul va fi bine.
:))))))) m-am distrat copios cand am citit acest msg
Ioane!!! Trezeste-te! Ai o familie de crescut. O familie frumoasa si sanatoasa. E primavara, mai ai trei luni pana apare Enola - Sara Maria. Pana atunci lasa telenovelele, si bucura-i pe cei din jur cu bucuria ta. si gata. viata e frumoasa!
Eu sunt foarte ok. O "<em>ard chilleanu`</em>" chiar :)! Va fi totul ok și am știut asta din start. Viața e chiar frumoasă. Important e să știi să ți-o faci așa, iar eu sunt sigur că o voi face! Apelez la telenovele nu pentru moralul meu că nu ține :), ci pentru că astfel poți crește și moralul altor persoane ;).